Orgi din București

În 1935, la inițiativa lui George Enescu, au fost strânse fonduri pentru construcția orgii de concert a Ateneului Român din București, instrument amplasat în fundalul scenei.

Orga a fost construită de firma E.F. Walcker & Co. Ludwigsburg Württemberg și a fost inaugurată la 22 aprilie 1939 printr-un concert susținut de Franz Schütz, director al Hochschule für Musik din Viena.

Orga din Ateneul Român este singura orgă construită de Oscar Walcker într-o sală de concert care de-a lungul anilor s-a conservat complet, atât din punct de vedere al sunetului, cât și din punct de vedere al construcției de orgă, acest instrument redă și astăzi sunetul autentic al lui Oscar Walcker.

Bucureștiul se poate mândri cu singura sală de concerte din România ce însumează o seamă de realități muzicale complexe. Astfel, Sala Radio este singurul spațiu adecvat nivelului artistic al celor șapte ansambluri muzicale ce își desfășoară activitatea aici: Orchestra Națională Radio, Orchestra de Cameră Radio, Corul Radio, Corul de Copii Radio, Big Band-ul Radio, Orchestra de Muzică Populara Radio şi Cvartetul „Voces”.

Studioul de concerte „Mihail Jora” – construit în 1959 şi inaugurat în 1961 – este cea mai mare sală de concerte simfonice şi corale din țară şi este singura sală de concerte din Romania care oferă posibilitatea de a realiza înregistrări în direct la calitate digitală. Pe această scenă pot fi interpretate cu ușurință lucrări ce necesită un aparat orchestral vast. Sala Radio are cea mai bună acustică dintre toate sălile de concerte simfonice românești și adăpostește una dintre cele mai mari orgi din Europa.

Orga Sălii Radio (tip opus 3270) este cea mai mare din România. Aceasta a fost construită în Cehia în anul 1960 de firma RIEGER-KLOSS VARHANY S.R.O. Orga are 7.600 de tuburi sonore, 86 de registre, 4 claviaturi și pedalier, fiind una dintre cele mai mari orgi din Europa. Amplasamentul instrumentului, consola mobilă și inovațiile precum sistemul Setzerkombination facilitează abordarea repertoriului simfonic făcând posibilă interpretarea unor lucrări ce necesită un număr mare de muzicieni pe scenă.

Acest instrument face parte organică din structura edificiului Sălii Radio, în proiectarea sa ținându-se cont de arhitectura și acustica sălii. Orga este construită pe trei nivele și este compartimentată în spații corespunzătoare celor patru claviaturi și pedalierului. Dintre cele 86 de registre se evidențiază registrul extrem de rar și unicat în țară: trompete chamade. Diversitatea registrelor de fond, a celor cu ancii și a celor aliquote facilitează abordarea unui repertoriu substanțial, rod al gândirii muzicale a compozitorilor de peste cinci secole, din Renaștere până în zilele noastre. Cele 7600 de tuburi sonore sunt realizate din lemn sau din diverse aliaje, acestea pornind de la dimensiunea de doi centimetri și ajungând până la cea de zece metri, pe un ambitus cuprins între 33 Hz si 16000 Hz.

Inaugurarea instrumentului a fost marcată printr-un concert extraordinar oferit de organistul ceh Jiri Reiberger în data de 11 septembrie 1960. De la consola acestei orgi, de-a lungul timpului, au concertat organiști cu cariere internaționale dintre care îi amintim pe Jennifer Bate, Martin Schmeding, Ilse Maria Reich, Andrzej Chorosinski, Hana Bartosova.

În prima jumătate de veac de existență, orga nu a cunoscut vreo îmbunătățire sau reparație, ajungând ca în ultimii ani să nu mai poată fi folosită la adevărata ei capacitate. De aceea, a fost necesară o refacere integrală a instrumentului desfășurată în anul 2010 în câteva etape chiar de către firma constructoare: demontarea și transportarea componentelor în Cehia și remontarea piesă cu piesă în Sala Radio, urmată de realizarea acordajului. Astfel s-au înlocuit tuburile prospectului (fațadei) și o parte din restul tuburilor, dar s-au refăcut și cutiile de suflu. De asemenea, s-au înlocuit motoarele pentru furnizarea aerului și rezervoarele de stocare a presiunii aerului, s-a înlocuit și cutia orgii și a structurii de susținere a instrumentului. După această intervenție consistentă, orga s-a bucurat în anul 2022 de o nouă operațiune de mentenanță realizată de firma constructoare de orgi din România, C.O.T Hărman, sub atenta supraveghere a maestrului constructor de orgi Árpád Magyar.

Orga este un instrument extrem de longeviv. Așa cum despre un violonist se spune că a avut mai multe viori în decursul vieții, în cazul orgii se poate spune că orga are mai mulți organiști pe parcursul existenţei sale. Acesta este şi unul din înţelesurile posibile ale inscripţiei hipocratice ARS LONGA VITA BREVIS – de dăinuire peste timp a artei – care apare pe prospectul orgii din Sala George Enescu a Universității Naționale de Muzică din București. Nu numai a artei muzicii, ci şi a artei făuritorilor de instrumente.

În faza iniţială, cea de concepţie a dispoziţie a orgii, a alcătuirii registrelor, relaţia dintre organist şi constructor este una cu totul specială, nu doar prozaica „cerere şi ofertă”, iar acest lucru este esenţial pentru a rezulta un instrument de calitate. Experienţa organistului Dan Racoveanu cu Ferdinand Stemmer a fost fascinantă şi unică: propunerile şi dorinţele profesorului de orgă al conservatorului îşi găseau imediat ecou în concepţia d-lui Stemer asupra structurii orgii, în timp ce sugestiile stilistice şi soluţiile tehnice pe care acesta le imagina completau şi dezvoltau în mod fericit reprezentarea abstractă pe care profesorul o avea referitoare la acest nou instrument.

Cerinţa impusă unei orgi pentru o instituţie de învăţământ este în primul rând de a fi un instrument „universal”, adică de a permite abordarea unui repertoriu cât mai larg, atât din punct de vedere cronologic cât şi al cuprinderii geografice. Acest lucru presupune renunţarea la o orientare stilistică precisă (orgă barocă, romantică, etc.) sau la un spaţiu cultural caracteristic (orgă nord-germană, franceză, italiană, etc.). De cele mai multe ori un astfel de instrument „universal” este din păcate lipsit de individualitate, tern şi neinteresant. Ferdinand Stemmer a avut ideea, extrem de inspirată şi în acelaşi timp recuperatoare, de a reînnoda o tradiţie pierdută - aceea a renumitului constructor german Buchholz şi a discipolilor săi ce au activat în sec. al XIX în Ardeal. Nu este vorba de o simplă copiere şi reproducere mecanică a elementelor unor orgi, ci de pătrunderea şi înţelegerea spiritului instrumentelor lui Buchholz şi insuflarea sa unei noi orgi.

Pornind de la o dispoziţie iniţială de 19-21 registre, dictată de volumul sălii şi numărul de locuri, s-a ajuns în final la un număr de 24. La pedalier au sporit posibilităţile combinatorii prin adăugarea registrului cu ancie Trompete 8’ (în plus faţă de Posaune 16’); în manualul al doilea s-a îmbogăţit paleta timbrală cu Salicional 8’, iar în manualul I cu Piffaro 8’, inspirat de orgile lui Carl Schneider (Agnita, Seleuş). În final, dar nu în ultimul rând, sonoritatea orgii a căpătat fundament, fiind întregită în manualul I cu Bourdon 16’ (registru costisitor din cauza consumului de material şi de spaţiu), oferit prin generozitatea constructorului.

Din considerente de ordin didactic şi pentru că tradiţia franceză de orgă este prea puţin cunoscută în România am dorit ca denumirile registrelor din manualul II să fie în franceză.

Se poate afirma cu convingere care sunt atuurile acestui instrument. În primul rând o substanţă sonoră densă şi intensă care conferă un caracter şi o identitate proprie instrumentului. În al doilea rând capacitatea tuturor registrelor de a se armoniza unele cu altele, topindu-se în rezultanta timbrală inedită, graţie înaltei competenţe de intonator a lui Ferdinand Stemmer. În sfârşit, spre satisfacţia organiştilor dar şi a ascultătorilor, o precizie şi sensibilitate a tuşeului conferite de transmisia mecanică (de tip mécanique suspendue), capabilă să dea expresie acestui instrument de excepţie.

Povestea orgii actuale a catedralei a început în anul 1923, când preotul paroh al catedralei, pr. Carol Auner, a corespondat cu firmele constructoare de orgi Wegenstein şi fiii, Rieger și Aristide-Cavaillé-Coll, în vederea construirii unui nou instrument pentru lăcașul de cult, deoarece orga veche, Mutin, se deteriorase în timp. La finalul discuțiilor a fost luată decizia achiziției noului instrument de la firma timișoreană Wegenstein şi fiii.

Datorită informațiilor oferite de organistul și muzicologul Franz Metz aflăm că fondatorul acestei firme constructoare de orgi a fost austriacul Leopold Wegenstein, stabilit în Timișoara în anul 1885. Acesta preluase atelierul firmei Joseph Hromadka pe care l-a transformat ulterior în propria firmă, aceasta devenind în timp una dintre cele mai importante firme de construit orgi din sud-estul Europei. Continuitatea atelierului a fost susținută de fiii săi, Richard, Viktor și Joseph, care au preluat afacerea familiei în anul 1930. Din nefericire, din cauza bombardamentelor celui de-al Doilea Război Mondial și a vicisitudinilor perioadei comuniste, astăzi, această firmă nu mai există.

Pentru început, orga catedralei a fost montată, aproape în întregime, în salonul mare al firmei Wegenstein din Timișoara, iar după ce a fost asigurată funcționarea ei și a fost finalizată intonarea tuburilor, aceasta a fost demontată și transportată la București.

Acest instrument face parte organică din structura edificiului catedralei, în proiectarea sa ținându-se cont de arhitectura lăcașului de cult ce poartă amprenta unui gotic simplificat, de tradiție italiană. Orga este construită pe două nivele și este compartimentată în patru spații corespunzătoare celor trei claviaturi și pedalierului. Dintre cele 54 de registre se evidențiază registrul extrem de rar și unicat în țară: harpă/vibrafon; diversitatea registrelor de fond, a celor cu ancii și a celor aliquote facilitând abordarea unui repertoriu substanțial, rod al gândirii muzicale a compozitorilor de peste cinci secole, din Renaștere până în zilele noastre. Cele 3375 de tuburi sonore sunt realizate din lemn sau din diverse aliaje, acestea pornind de la dimensiunea de doi centimentri și ajungând până la cea de cinci metri, pe un ambitus cuprins între 33 Hz si 16 000 Hz.

Inaugurarea instrumentului a fost marcată prin două concerte susținute de organistul Franz Xaver Dressler alături de Orchestra Filarmonicii din București. Era primul concert de acest gen din București, lipsa unei orgi adecvate făcând până atunci imposibilă execuţia de compoziții pentru orgă și orchestră. Cel de-al doilea concert a fost onorat cu prezenţa Reginei Maria și a compozitorului George Enescu.

Orga catedralei a acompaniat sute de mii de celebrări pe parcursul acestor ani și a umplut catedrala cu sunetul său în cadrul multor evenimente extrem de importante; amintim doar vizita Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea din anul 1999 și recenta vizită din anul 2019 a papei Francisc. De la consola acestei orgi au concertat organiști cu cariere internaționale dintre care îi amintim pe Franz Xaver Dressler, Helmut Plattner, Baptiste-Florian Marle-Ouvrard, Thierry Escaich.

Această trăinicie a instrumentului a fost posibilă în primul rând datorită grijii deosebite a organiștilor titulari (Iosif Paschill, Pr. Iosif Gerstenengst, Marcel-Octav Costea, etc.), iar în al doilea rând, datorită lucrărilor de întreținere și recondiționare realizate în decursul anilor: firma constructoare a realizat primele reparații în anul 1948, mai apoi, între anii 1962-1965, lucrările au fost sub conducerea inginerului de aviație Sandu Maria Ionescu, iar între anii 2008-2010, la inițiativa organistului Marcel-Octav Costea și cu binecuvântarea IPS Ioan Robu Arhiepiscop Mitropolit emerit, orga a fost restaurată complet sub coordonarea maestrului Ferdinand Stemmer.

Astăzi, după 90 de ani în care orga, înafară de zile bune a cunoscut și anii grei ai celui de-al Doilea Război Mondial, sau cutremurele ce au zguduit Bucureștiul, instrumentul continuă să cânte și să-i încânte pe toți cei care trec pragul Catedralei Sfântul Iosif.